Verde-Nuc.
Imi vine sa scriu multe pe blog… dar imi pun mainile la spate si ma uit pe geam. In curte e un nuc batran si verde care tine umbra. Ma uit in el si prin el, sa vad cum il mangaie soarele (efectele Photoshop CS 3 sunt nimicuri) si imi stapanesc “impulsul creativ”. Ce cald e in birou & ce frumos e afara! Imi vine sa cobor cu laptopul si sa ma asez sub nuc; pacat ca n-avem wireless! :)
De fapt, da-l incolo de laptop; Diana, haide jos! imi strig, tragandu-ma imaginar de maneca tricoului. Cobor scara ingusta si serpuita, deschid usa si descind in curte. Masa laptoasa de plastic e aproape libera, daca nu iau in considerare cele cateva cani adunate de pe la colegi si o scrumiera cam plina. Imi fac loc pentru cana mea de cafe-latte, imi asez scaunul invariabil cu fatza spre fereastra biroului meu de la etaj si… sunt intrerupta din visare de vreunul din colegi care imi taie brusc raza vizuala cu verticalitatea prezentei sale. :)
Nici o problema, imi reiau starea ZEN in cateva momente, ignorand discutiile care se poarta in dreapta / stanga de catre cei iesiti la o tigara. After all, it’s everybody’s GREEN space. ;)
Dupa pauza trebuie totusi sa mai si cobor din nori…
——————————————————————————————————
LATER EDIT:
Gina mi-a strigat pe mess ca AVEM wireless. Hooray! & Cinste noua! Acum sa-i vad pe cat mai multi lucrand inghesuiti cot la cot sub nuc. :))