Indubitabil, Nu Conteaza.

Aseara am fost cu niste prieteni noi la “Cafeneaua Actorilor“*; Oana-arhitecta a facut cinste pt cumpararea apartamentului. Ne-am intalnit cu Elena si sora ei, si am luat ceva de baut inauntru, conversand cam un sfert de ora pana s-a eliberat o masa pe terasa. Apoi am facut schimb cu un cuplu amabil care ne-a cedat masa lor de 6, fiindca ii asteptam si pe ceilalti.

Toate bune si frumoase, intr-un tarziu a venit lumea si am inceput usor: H2O cu lamaie, salata pt unii, bere pt altii… Cand ne simteam noi mai bine, s-a iscat un scandal chiar pe treptele de langa masa noastra. O englezoaica blonda, furioasa ca niste chelneri refuzasera sa uneasca mesele tocmai cand ea isi serba ziua de nastere, l-a sunat pe patron, nu inainte de a fi sustinuta verbal de doi mamuti cu burta (genul “bani multi, creier putin”).

I-a explicat situatia cu lux de tipete si amanunte dupa care a mai asteptat o vreme pe trepte, cu toata trupa de cel putin 10 persoane. Dintr-odata, ca din neant, au aparut niste bodyguarzi si s-au luat la cearta cu tipa si prietenii ei adunati gramada, scandalul lasandu-se cu palme, urlete, injuraturi si aterizare de buchete de flori pe unde nimereau (unul chiar pe masa noastra). Tipa a disparut val-vartej cu toata suita, iar matahalele s-au carat inauntru…

Treaba asta imi lasa un gust amar si probabil n-o sa mai calc prea curand prin locul respectiv. E de bun-simt sa iti exprimi nemultumirea, dar nu cu voce de patzachina. E de prost gust sa dai intr-o femeie, mai ales daca ai muschi si minte ioc. De si mai joasa spetza e sa fi patronul unui local in care asemenea comportament e tolerat (daca nu chiar incurajat).

—————————————————————————————————–
*locul acela cu pretentii de nume, de langa Opereta, in care se mananca pizza

—————————————————————————-
*album cover for “At The End Of Paths Taken“
by Cowboy Junkies

***sometimes, we miss the best opportunities in life by not trusting the other parties involved. sometimes, we fail because we cease to embrace the values and principles not long ago we so much cherished. sometimes, we bend the rule in favor of unexpected things that quickly grab our attention.

it happened to me so it might happen to you. i’m not here to charge you for some free advice. i’m here to tell you: DON’T! Don’t do things you’ll soon regret, don’t bend your knees for total strangers, who come & go and leave you empty, don’t beg for memories to last when they can only disappoint you. live life here & now. live it as there’s no tomorrow, but: live it right. live it as if your soul is bound to Heaven. all day, every day, 24/7.

(when you don’t really care about yourself, this might be hard homework to do. i know, ‘cuz i am one who cheats on life. i say i care, but God knows how much disinterest for myself i bear each morning when i wake up. i like to imagine i’m being free-spirited and highly creative. but it’s so much easier to go down the roller-coaster in one easy step. one bad thing happening and - boom! - i end up confused.)

** i’m sitting at a McDonalds table (no free advertising; it happened to be in the neighborhood), watching high-school kids fall in love at a table close to mine. just got a call from my ex-actual-soon to be-i-don’t know what-boyfriend, telling me that he wants to meet his ex-GF.

……….

***my world is melting, going down… still feeling like the tip of the ball-point pen, still craving to be soon at ease.

—————————————–
*photo on sxc.hu

asa cum planuiam cu cateva posturi in urma, de cam 1 saptamana citesc din nou constant. am inceput lejer, cu Oscar si Tanti Roz de la Diana (fun & wits; terminata in 3 calatorii cu metroul) si am continuat cu Ziua Inocentilor de la Irina (Lucia Montero: more or less, me & every other woman).

can’t wait to get my hands on the third…

———————————————–
*Redness by XSugarfreeX

nu stiu altii cum sunt, dar eu am un ghinion teribil la mancare. sau poate doar “norocul extraordinar” de a (a)trage tzepe la meniu. either ways, mi-ar face placere (sadica) sa aflu ca si altii au patit-o cu comenzi la restaurant sau la hailamasa.ro, sau cu retete home-made, si ca nu-s singura fiinta hamesita si abandonata de propria foame (g)astronomica.

sa luam drept exemplul palatal cel mai recent experienta de azi cu “ciupa” crema de ciuperci care numai a supa ca la mama/bunica acasa (cum foarte copy-correct scrie pe ambalaj) nu arata. poate as fi inchis ochii s-o torn pe gat (deh! foame-i foame), dar nu m-am indurat la gandul ca tot acel amestec uleios o sa-mi ajunga pe coapse sub forma de aripioare (oare cum ar fi fost sa comand supa de pui?!). am degustat jumatate de bol si i-am facut vant la ghena. in completarea meniului ratat, adaugam pe lista o “minunata” salata de pui cu ardei si omleta, care dupa ingredientele afisate se pretindea a fi de-li-cioa-sa. a reusit sa fie doar OK, cu prea multa ceapa pt gusturile mele (care de altfel s-a stivuit treptat pe marginea bolului) si cubulete de cascaval foarte sarate. noroc cu bucatelele de pui care au salvat aparentza gustului.

dupa o asa experienta, ma intreb daca nu cumva trebuie sa stick to the pui in cinci arome si orez cu legume. they never fail!*

——————————————————————————
*divizia de chinezarii wuxing ramane inca pe lista alba

——————————–
*photo via

Asa cum discutam mai demult cu un amic: banii separa familii si distrug relatii. It’s a fact: cu cat ai mai multi, cu atat esti mai invidiat de unchiul Fane sau matusa Geta, sau chiar de sora, fratele etc; cu cat ai mai putini, cu atat invidiezi mai mult rudele care au ori prietenii imbogatiti peste noapte (sau nu). De aceea, afacerile in familie sunt un don’t, cu toate gurile PRO care spun ca familia te ajuta atunci cand nu mai ai pe cine te baza etc, etc, etc.

On the other side, ma uit la mine si trag o concluzie simpla: mi-ar placea sa ies mai des din Bucuresti in weekend, sa mananc mai des in oras, sa nu ma agit pt nush-ce-factura uitata de 2 luni in dosarul cu acte etc. Ca deocamdata nu se poate, again, it’s a fact. Ca depinde de mine intr-o anume masura sa-mi permit toate astea, corect. Dar mai depinde si de factorii externi, si de circumstantele favorabile sau nu. Si astea, deocamdata, par sa nu se miste.

Deci: banii* ar trebui sa fie tabu in relatiile cu apropiatii. No-no, Kosher, total don’t. De obicei insa, viata bate filmul si contrazice intentiile bune. Sper sa nu (mai) fie cazul meu. :)

————————————————————-
*ma refer la socoteli, imparteli si afaceri in-house.