Roman de orori culinare, Cap. 1
sa luam drept exemplul palatal cel mai recent experienta de azi cu “ciupa” crema de ciuperci care numai a supa ca la mama/bunica acasa (cum foarte copy-correct scrie pe ambalaj) nu arata. poate as fi inchis ochii s-o torn pe gat (deh! foame-i foame), dar nu m-am indurat la gandul ca tot acel amestec uleios o sa-mi ajunga pe coapse sub forma de aripioare (oare cum ar fi fost sa comand supa de pui?!). am degustat jumatate de bol si i-am facut vant la ghena. in completarea meniului ratat, adaugam pe lista o “minunata” salata de pui cu ardei si omleta, care dupa ingredientele afisate se pretindea a fi de-li-cioa-sa. a reusit sa fie doar OK, cu prea multa ceapa pt gusturile mele (care de altfel s-a stivuit treptat pe marginea bolului) si cubulete de cascaval foarte sarate. noroc cu bucatelele de pui care au salvat aparentza gustului.
dupa o asa experienta, ma intreb daca nu cumva trebuie sa stick to the pui in cinci arome si orez cu legume. they never fail!*
——————————————————————————
*divizia de chinezarii wuxing ramane inca pe lista alba