Indubitabil, Nu Conteaza.

ASTAZI, via Adi, un alt poster sugestiv din seria “Mai, animalule!”.
(Ma intreb care-o fi sugestia?! Cu vaca nu ne-am lamurit…)

***
Frig, vant, bloggeri putini… Guma Turbo de la Adi, bere si H2O de la bar… Mie mi-a inghetat nasul.
Data viitoare la bowling, dragilor!

Mi-as dori sa merg in Delta. La stuf, pelicani si Delta Music Fest.
Ma multumesc cu “lacul” Cismigiu. Doar azi.

Mi-e dor de filmele Orange de miercuri, de cumparaturi in fuga la supermarket, aproape de ora inchiderii, de hoinaritul pe strazi cu camera foto in mana, de serile cu filme / muzica pusa pe repeat pana adormeam… Mi-e dor de mine, cea de dinainte… Mi-e dor de tine, de atunci…

“[...] Pentru mine, a scrie acum valoreaza mai mult decat a scria maine mai bine. Maine nu voi scrie niciodata mai bine, maine doar ma vor preocupa alte probleme. Lucrurile amanate nu creaza decat povestea trista a insasi amanarii lor. [...]“

Draga cititoare de Cosmo si/sau Tabu,
(care cheltui inestimabile sume pe incaltaminte, cot la cot cu modelul tau de lifestyle, Carrie Bradshaw)

Probabil ai una sau mai multe perechi de pantofi draguti, colorati, care-ti vin extraordinar si pe care nu te-ai indura sa-i scoti din picioare daca n-ar fi atat de… mici. Ei bine, te inteleg perfect! Ieri mi-am umplut calcaiele de sange in ambitia de a scoate la vedere pe trotuarele urbei pantofii mei verde-turcoaz. Fiindca aveam geanta de laptop pe umar, mi-a fost peste mana sa car si sacosica cu papuceii de schimb, in caz ca tragedia (previzibila, de altfel) s-ar fi intamplat. Asa ca, in mandria de a-mi asorta tricoul cu incaltamintea, le-am imbogatit pe farmacistele SensiBlu cu echivalentul unei cutii de plasturi Urgo, care nu s-au dovedit insa atat de Rezistenti precum spunea ambalajul.

Morala: never buy shoes when relaxed! Mai intai, colinda magazinele, da o tura de parc, alearga prin piata etc, si abia cand simti ca talpile sunt destul de umflate, mergi la magazinul in a carui vitrina ai ochit perechea perfecta pe care-ti vei cheltui 50+1% din salariu. Astfel, cand ti se umfla picioarele in timp ce mergi incaltata cu noile achizitii, n-o sa mai simti pe… calcaiele tale cum e sa fi sora vitrega a Cenusaresei.

M-am saturat de oamenii negativi si deprimati. De amici care-si pun statusuri penibile si plang tragedia vietii lor pe umarul cui se nimereste. De “dramaturgi” de duzina care scriu cu violet pe fond gri. De neputinciosi si lipsiti de incredere care ma umplu de amaraciune prin simpla lor prezenta in acelasi spatiu, respirand acelasi aer cu mine. De lepre si lenesi si obsesiv-compulsivi, de pasiv-agresivi si de needucati.

Mi-e sila de romanul tipic pe care-l intalnesc pe strada, la metrou, in RATB si-mi sopteste “de dulce”, uneori atingandu-mi protuberantele laterale sau frontale. Sau de romanul care astupa cu fundul sau imens accesul in magazin, fix cand vreau sa intru eu, intarziind la job fiindca dansul nu se da din drum si pace. Ma doare mintea de prostia made in RO si de penibilul cu care ne reprezentam in lume sau in online. (Mai ales in online!)

Azi, am nervi si mi-e sila ca m-am nascut in Romania. Asta pentru ca, vrand-nevrand, sunt expusa prostiei si depresiei si penibilului locuitorilor ei. Dar cum nici la altii nu-i mai bine, parca mi-e sila ca m-am nascut. At all.

• Daca nu intelegi nimic dar esti blogger interesat sa scrii despre Bucurestiul ubercool, umple-mi inboxul la house_mouse_girl [at] yahoo.com! (Spammerii sa stea cuminti.)
• Daca te-ai prins si esti blogger, fa acelasi lucru! (Promovam egalitatea de sanse.)

—————————————
* disclaimer pt Metropotam

ASTAZI la orele 20:00 Adi, Andrei si vacutza ne invita…

***
Cine-a fost si ce-a iesit citeste la Adi, Artistu’, Cristea si Lovin!

my Prince Charming had no arms, no legs, no head but came in shinny armor and it was all about sensors & touch. one major inconvenient: he was enslaved so I couldn’t keep him for long…

Yes, it’s an iPhone and YES, i touched it!

uneori, fiindca am atatea in cap, as putea face un post intreg numai din titluri… sunt atat de complexata de blocajul scriitoricesc incat imi vine sa angajez scrib ca sa tasteze dupa dictare, poate-poate iese vreo branza cu subiectele alea multe.

ok, de scrib facem rost, insa de inspiratie?! ca de fapt aia e balena mea albastra, iar lipsa ei doar mai rau ca o buba-n talpa… gasit! voi pune subiectele intr-o caciula si voi trage lozuri. ca sa rezolv dilema in cel mai dadaist mod posibil. pana atunci, Andrei a scris un featured cu mine pe blogul lui. :)