7 years get closer
It is true that while most children raised in a 2 parents-family tend to develop better,
children raised by mono-parents, whether or not orphans, tend to stagnate.
In functie de nivelul socului primit (divort sau moartea unui parinte), acestia din urma raman ancorati de o anumita varsta chiar si adulti, iar odata cu trecerea timpului acuitatea constiintei de sine creste, proportional cu gradul de introvertire.
Exista niste teorii in psihologie legate de felul in care - prezenta fratilor , ordinea nasterii, sexul celorlti celor frati si lipsa unui, sau ambilor parinti ne determina make-up-ul nostru emotional. Din pacate link-ul nu imi este la indemana sa il pot impartasii ” poporului “. Dar din ce imi aduc aminte apareau niste teorii :” singurul la parintii ” este cel mai orientat catre rezultate (goal-orientated ), e genul responsabil care isi face planuri (proiectii in viitor ) - si le respecta , e in general conformist , -pentru ca intreaga resonsabilitate a familiei e pe umerii lui ( sa iasa ceva de capul lui , sa perpetueze genele familiei , sa sa aiba grija de ” batrani” la batranezte ” ) , de regula introvertit / si cu o toleranta mare la singuratate. Sigur pe sine, datorita faputlui ca toate resursele familiei sunt indreptate catre el . Rasfaztat
“Ultimul copil ” - e de regula cel mai probabil sa fie rebel - mereu in competie cu fratii mai mari , el cauta cai alternative de a reusii , e cel mai sociabil , el venind intr-o casa plina - s.a.m.d - cat despre cei cu un parinte…Dumnezeu cu mila
Anonymous
21 Sep 07 at 3:10 pm