Filozofia parului intins cu ranga (falsa oda)
Bai, copii! Asezati-va comod, am de livrat un mesaj important pentru tara.
Parul meu sade bine doar cand iese de la dus. In timp ce se usuca natural, fara aditivi din emulsii si masti regenerante ori balsamuri de salon, el se zburleste de placere. Placerea de a fi liber, neincorsetat de itele prosopul de bumbac si neatins de caldura föen-ului incins. Parul meu radiaza de fericire. (Recunosc, fraza asta am tuns-o dintr-o reclama celebra.) Soarele ii croseteaza varfurile si ploaia ii netezeste firele, dar el nu se supara. (”De ce oare?”) Parul meu are personalitate. Se incurca la periaj, dar bine ca-l pieptan doar manual, rasfirandu-l cu degetele de la o mana in timp ce mestesc o suvita iar cu cealalta mana scriu prostii pe blog. Parul meu cand e intins arata ca scos din… revista. De dragul vremurilor de curand apuse, i-as aplica o corectie cu niste placi si perii, dar mi-e mila de durerea lui, asa ca mai bine-l las in pace. S-ar putea mai apoi sa am parte de-o razbunare à la Scary Movie…
Si totusi, chestii serioase.
Adevaratul motiv, pe care pretextul unei ode aduse podoabei mele capilare nu l-ar epuiza si nici cinsti suficient, este ca tocmai s-a petrecut aseara Blogoree Workshop 3. Iar parul meu nu a fost decat personajul principal al unei poze de la acest eveniment exclusivist, eu urmand sa-l ucid lent pe Nihasa daca ar fi postat altceva decat o ceafa incadrata de zulufi. Deci, n-am facut-o.
Dar fiindca la ora asta pana si bufnitele dorm, au revoir, mes amis. Ma duc sa colind taramuri mai vesele. Va las doar un cuvant: RESTRAINT.
Pentru wrap-up la BW3, vezi cu 2 posturi mai jos “LIVE impressions“.