Indubitabil, Nu Conteaza.

(Paroles et musique : R. Steelcox)

Comme des empreintes de mains
Sur un trottoir
Du côté d’un certain
Hollywood Boulevard

Il reste dans nos cœurs
Des rêves usés
Des scénarios, des peurs
Jamais oubliés

Puisque tout finit et que rien ne dure
Le temps d’un road-movie
Ai-je été dans ta vie
Une valeur sure ?

Qu’est-ce qui fait qu’on s’attache
Qu’on nous revient toujours ?
Qu’est-ce qui fait qu’on se fâche
Qu’on se sépare un jour ?
Comme ces mails qu’on adresse
Qu’est-ce qui fait nos destins ?
Les souvenirs qu’on laisse
Un jour dans le cœur des humains

Je traîne jusqu’au matin
Sur ce trottoir
Dans ta rue mais si loin
D’Hollywood Boulevard

Je m’accroche à tes traces
A m’en faire mal
Refusant que s’effacent
Nos poussières d’étoiles

Puisque tout finit et que rien ne dure
Façon Tom et Jerry
J’étais pas dans ta vie
Une valeur sûre

Qu’est-ce qui fait qu’on nous parle
Parfois qu’on nous sourit ?
Qu’est ce qui fait qu’on nous charme
Ou bien qu’on nous oublie ?
Qu’est-ce qui fait mauvaise presse
Ou passer pour un saint ?
Les souvenirs qu’on laisse
Un jour dans le cœur des humains

Les hommes pourraient s’aimer
A défaut s’estimer
Dans ce bas monde
Mais juste pour une idée
Bien avant d’en changer
La terre gronde

Tous les dieux les prophètes
Ont le même discours
Leurs messages sont en fait
Des commandements d’amour

Qu’est ce qui fait mauvaise presse
Ou passer pour un saint ?
Les souvenirs qu’on laisse
Un jour dans le cœur des humains

Revista Fitzuica te invita la

Story of the Soul

***

Tema principala:

Succesul prezentat in Muzica, Film si Arta

Ai ocazia sa cunosti studenti din multe universitati bucurestene si sa iti faci auzita parerea!

INVITAT SPECIAL:

Andrei Rosca, fondator al bookblog.ro,
primul blog romanesc de recenzii de carte

Petrecerea bloggeri.ro

Multe chipuri necunoscute, Petru de la Guerrilla pe care il stiam si cativa “bloggeri consacrati” (citand pe Greger - bun MC), care nu mai au nevoie de… link: Andrei Rosca (si Raluca - cu care am stat pana la plecare), Nihasa - Scofield al Metropotamului, Adrian “Liiceanu/Eliade” Ciubotaru, eCostin & bruneta etc. Unii au luat premii, altii au luat pauza. Eu de exemplu, am luat o pauza de depresie si am ras pe unde s-a putut. De restul, s-a ocupat Piticu, aceasta fantomatica hiena gadilata a blogosferei (dusmanii stie…). Pana a plecat si dansul. Iar altii s-au ocupat sa-l inlocuiasca, dupa putere si pricepere (truisme, eCostinule…). Pe la jumate, s-a facut un stand-up comedy ieftin, punctat din plin de “kakaolu kremali” si aluzii licentioase ce au improscat cu penibil asupra event-ului. Ad fine, ne-am retras noi, astia pudicii, lasand in urma potopul degustator de muzici “orientale” romanesti.

Au mai scris despre event: Adrian, Nihasa, Piticu, Buddha…

by Muse

Far away
This ship has taken me far away
Far away from the memories
Of the people who care if I live or die

Starlight
I will be chasing a starlight
Until the end of my life
I don’t know if it’s worth it anymore

Hold you in my arms
I just wanted to hold you in my arms

My life
You electrify my life
Let’s conspire to re-ignite
All the souls that would die just to feel alive

I’ll never let you go
If you promise not to fade away
Never fade away

Our hopes and expectations
Black holes and revelations
Our hopes and expectations
Black holes and revelations

Hold you in my arms
I just wanted to hold you in my arms

Far away
The ship has taken me far away
Far away from the memories
Of the people who care if I live or die

I’ll never let you go
If you promise not to fade away
Never fade away

Our hopes and expectations
Black holes and revelations
Our hopes and expectations
Black holes and revelations

Hold you in my arms
I just wanted to hold you in my arms
I just wanted to hold

Ai observat ca a devenit un ritual sa scroll-ezi prin lista de mess dupa linkuri?

Ce-a mai facut cutare si scrie pe blog, ce video funny a mai gasit vecina blonda de la 3, ce evenimente se mai intampla in oras si stie Mihai, care-i treaba cu Razbunatorul ca Ana are link de ieri… Totul apare cu sfintenie la status.

——————————————
*Copyleft Dan Berte.

Cultură NU inseamna Radio Guerrila in loop, Conversi clasici, par roz taiat cu briciul si mot in crestet, haine in dungi, mutilate cu strasuri, si accesorii cu capete de mort batute in cristale Swarovski. Cultură NU inseamna bere in grup la Motoare/Laptarie weekend de weekend, fie vara, fie iarna. Cultură NU inseamna sa fi metrosexual si sa promovezi urbanismul ca trend iar ecologia ca fashion. Cultură NU inseamna sa il citesti pe Adrian Ciubotaru ca pe noul Mircea Eliade si sa plangi ca o Magdalena la scrierile lui mai sensibile. Cultură NU inseamna sa te inchizi 3 zile in apartament ca sa termini o carte, absentand din viata sociala ca un ascet in devenire.

Băi, SERIOS?!

Si daca eu zic ca de fapt CULTURA e suma tuturor memelor si incretiturilor genealogiei care au stat la baza formarii tale ca om, poți să mă contrazici? Pardon, dar toate chestiile de mai sus, bune sau rele, sunt elemente de cultura, fie ca ai TU chef sau nu! De la povestile cu Feti-Frumosi si zmei din copilarie pana la cursul de Teoria Comunicarii din facultate, trecand prin parinti, unchi si bunici, si ajungand la originile tale nobile sau nu, de la Veta la Maria si de la Ion la Vasile despre care postezi pe blog, TU ești purtător de cultură.

(Chiar si cersetorii au rolul lor in lume din punctul asta de vedere. Ca daca n-ar fi ei, nu te-ar invata nimeni ce e duiosia, mila sau revolta in sensul specific pe care il primesti prin transfer de semnificatie.)

Da’ stii de ce zic eu toate astea cu o pasiune de mi se bate ochiul stang sub pleoapa dreapta? Ca să-ți intre bine în cap CINE ești și să știi ce faci mai departe cu asta. Ca sa nu-ti mai tremure buza de jos printre lacrimi cand te da unu’-n mortii ma-tii in tramvai, fiindca ma-ta e nepoata de sora a reginei Maria. Ca sa intelegi ca Binele si raul te influenteaza, cu toate filtrele si strecuratorile pe care le aplici experientelor tale zilnice. Si ca, desi traiesti intr-un univers pervers ai carui tineri imbatranesc de mici, supusi rigorilor, durerii si absurdului, TU ești mai cu moț si vei iesi cu obrazul neridat din toate. Iar CULTURA iti va fi dulce prietena pan’ la moarte. Cu Conversi sau fara.

———————————–
*Multumiri, TAVI!

Dacă te miri că ai vazut asta sau asta pe YouTube / Trilulilu, iar apoi ai ajuns aici, să nu! Și nici dacă ai primit azi în inbox vreun mesaj “de bine” de la amici anonimi.

Deoarece, cum bine șade la case mari și boierești, pe firmament a apărut o nouă organizație non-profit, ce promite să aibă grijă în stil italian de prietenii, rudele sau vecinii tăi prea-vorbitori. La telefon. După cum ei înșiși declară, “Razbunatorul.org este o organizație non-profit care te scapă de neplăcerile provocate de cei ce vorbesc la telefon prea mult și când nu trebuie.” Salutăm cu această ocazie nașii cei bogați, Scala JWT și Green Pixel, care i-au făcut tăierea de moț și lansarea la apă taman… ieri.

Cu scuzele de rigoare că noi (adica, moi + geamăna) eram prea ocupate ca să notăm pe blog evenimentul (despre care am aflat de la insiderii noștri speciali), menționăm că Imagoo a întins sfoara bien avant. Îi salutăm deci pe Titi, Haidegăr, Marfaru & co., adică staff-ul RAZBUNATORUL.org, și le urăm numai de bine.

Poetii mi se par niste oameni teribil de tristi. De aceea, nu-mi citesc decat propriile poezii, ca sa-mi confirm ca inca sunt o vietate cu emotii. Una care NU plange la telenovele ca apoi sa se smiorcaie pe blogurile altora. Ci se exhibitioneaza in versuri simple si diforme ca sufletelul ei mutilat de alternante punctuale intre depresie si frenezie. Sau in proza, pe blogul personal.

***
Poetii mi se par niste oameni extrem de tomnatici. Angoasele lor, mai ales cand sunt scrise in versuri albe, ma cuprind univoc, fara putere de impotrivire. De aceea, ma strang ca in cusca si ma alienez de tot ce-mi pare viu si gratios. De tot ce-mi pare uman, in ultima instanta. Ma arunc in mare uitarii si ma dau la fund, ca si cum nu as fi. Eu, o vietate atat de rasfirata.

***
Poetii mi se par oameni pervers de subtili. De parca numai ei stiu ce vorbesc si noi, profanatorii de volume, nu vom fi in stare sa le descifram subliminalul. De aceea, ma straduiesc sa scriu cat mai criptic cu putinta, sa vada tot omul ce n-a vazut nici Parisul, nici Micul Paris la un loc. Si de-o iesi vreo transparenta, sa-mi fie cu iertare. N-aveam somn.

Incredibil cat de putin e nevoie ca sa transformi o femeie…

Gratie Ioanei, aseara m-am tuns frumos. Aproape mai frumos ca niciodata in viata mea, cu vreo 3-4 exceptii. Eu, care imi tai seldom parul [sa nu spun rar, ca se incurca :)] fiindca am o fobie de coafeze mai ceva ca de dentisti, m-am simtit MINUNAT vazand cum pleata mea se disciplineaza sub perie, intinzandu-si cuminte carceii si vartejurile. La sfarsit, a primit taietura de maestru.

Bineinteles, bucuria n-o sa dureze decat vreo 2-3 zile, daca-mi feresc parul de apa. Apoi, se va zbarli iar dezordonat, si cum eu sunt o fatuca ocupata, n-o sa stau sa-l perii. Cel mult, imi cumpar o vaca precum in reclama la stii-tu-care lapte si voi fi always happy.

Povestea nu se opreste aici. Odata cu tunsoarea, am primit si un tonus nou. Si am zbughit-o la MiniPrix, sa ma cadorisesc cu cei mai misto blugi ieftini si cel mai subliminal tricou cu mesaj ever, basca povestea cu WiFi de la McDo (YES, Dan, wireless IS fun!). Cumva, din toata treaba asta am iesit cu bonus de entuziasm asa cum de muuult timp nu mai eram in stare. (OK, Adi! Acum pricep si eu ce vrei sa zici.) Si iata ca azi am venit la birou intr-un suflet, zambind, m-am apucat de lucru in pasi de dans, iar soarta va fi buna si viata mai frumoasa inca vreo 3 zile. Dupa, nu stiu cum va fi, dar sper ca tot mai bine.

Just enjoying the benefits of FREE WiFi + dinner... Oh, did I mention I got a new haircut?! :D