Indubitabil, Nu Conteaza.

To clear my head.

I won’t have a home to stay starting Dec 15th, but I’m leaving the country to go on a much needed blitz-trip to the West. My luggage: tickets to the train, my lappie and a tourists’ guide.

Vienna dear, hear I come! ;)

December 4th, 8:00 PM @ Jadoo Gardin Restaurant & Lounge (3 Nicolae Racota st.)

Together with Lee Wilkins I’m putting up the very first Romanian Geek Dinner in Bucharest. Sign up is closed but we’ve supplemented 5 seats so… BLOGGERS, LEAVE A COMMENT HERE TO BE ON THE LIST! Food & drinks are sponsored by MyKinda and Microsoft Romania.

Special guest: Hugh McLeod, the daddy of “cartoons on business cards” and Stormhoek’s Blue Monster.

Details on previous editions: geekdinner.co.uk, geekdinner.org.za


PS: Grab the banner, place it on your website and help spread the word!

Viata e o suma de antinomii.

Ai observat ca oamenii de langa noi se perinda? Ca vin si pleaca sau se nasc si mor? Ca atunci cand faci ceva banal, trebuie sa faci neaparat si opusul, cum ar fi sa pui un dop la sticla pe care tocmai ai deschis-o? La fel si cu usile. Oamenii pe care ii iubesti intra si ies din viata ta ciclic, ca intr-o procesiune al carei ultim scop e pana la urma maturizarea ta…

Ok, ceva e putred in ce-am scris mai sus. Cum adica, maturizarea e scopul? Bun, si cand stiu ca am devenit suficient de “mare”? Si daca am devenit, cum o sa stiu? Atunci cand ultimul om drag va-nchide usa sau va stinge becul?

Forma suprema de ura pe care o manifesta bloggerii este… indiferenta.

Oficial, sunt anonima care a participat si ea pe-acolo (cata duplicitate ascunde sintagma asta), dar n-are fatza (ca nu apar in poza de grup, sic!), n-are nume si mai presus de toate… n-are link. A, ba da, doar la Piticu (mersi din nou). Restul, fie au fost atat de lezati de intarzierea mea ca nu m-au iertat nici pan-acum, fie au considerat ca daca nu-s in Top 15 CPM, nici nu-s vreo prezenta notabila. (Asa sa fie, domnilor formatori de opinie?) Ok, mi-am luat-o in freza. Va mersi & pup.

PS: Multumesc, Neogen staff & Calin Fusu, pentru ca mi-ati acordat oportunitatea asta. (Apropo: a disparut fake-blogul.)

1. Pe 5 decembrie, unul dintre cei mai influenti bloggeri si oameni de marketing vine la NetCamp 2007! (Mi-a confirmat deindata ce a postat anuntul pe Twitter.) Vestea s-a propagat deja in blogosfera, de la Novac si Manafu (oamenii cu sforile) la Zoso, Subiectiv si Alex Brie. Who else?

2. Organizez un Geek Dinner cu el invitat (stay tuned!).

3. Biografia si celebrele sale desene pe carti de vizita le puteti gasi aici.

Tu vei fi acolo? La Cluj, pe 8 decembrie. Detalii pe www.geekmeet.ro.

Iar Filip Chereches-Tosa e un om fain.

N-am timp sa respir, sa traiesc, sa vorbesc. Sunt ocupata pana peste cap. N-am timp de prieteni sau de mine. Am idei cat pentru vreo 5 posturi si 0 clipe libere sa scriu. Si-atat!

Ai vreo problema?

Asa se incheie Blogaria 2. Fun fun fun! [UPDATE: Am stat pe margine si am tras. Poze. :)]

E cald si bine inauntru, ceata afara si Dunarea la 10m de hotel, dupa ponton. Discutii despre branding, social networking, strategie; brainstorming; mancare, bautura si… 2 + 1 femei intr-o mare de bloggeri masculi (me & Didi + Denisa, care e luata). Shallow people, some. Altii, cu intentii bune. De exemplu, Arhi, care mi-a facut cadou un domeniu; asa, de Craciun, cu nume copyright by VisUrat. Si Piticu, care a tinut lumea-n loc dupa mine, sa ajung; altfel, inca faceam spume in Bucuresti la ora asta. [Mersi!] Si Fusu, care vrea sa ne dea bani la toti. :)That’s it for now, dobre vecer!

ATENTIE: Acest post poate cauza probleme grave cardiacilor si adultilor sub 18 ani. A nu se lasa la indemana parintilor!

Pe scara mea de bloc pute a caine si a pipi de babe. Nu stiu care miros e mai pregnant, dar cert e ca decrepitudinea pluteste in aer.

De fiecare data cand ies din casa, de fiecare data cand ma intorc acasa, aceeasi durere de oase, aceleasi proteze clantanind, aceleasi zgomote infundate din debarale, acelasi harsait de scaune pe gresia comunista, aceiasi papuci de pasla care se tarasc agale spre vizor, in speranta ca e pensia sau vreo ruda. Fara cinism, mi-e mila de ei toti, de batranii nostri care mor incet in spatele usilor inchise.

[Facand o paranteza: Anca, nu am nimic cu tine, ba chiar apreciez ce-ai zis pe blog, dar uneori cinismul tau ma infioara. Nu exista "in Bucuresti tre' sa fi dur ca altfel te calca astia pe cap". Daca ai uitat sa fi om, imi pare rau de tine, cei ce te calca pe cap nici nu iarta. Poti sa-ti pastrezi luciditatea?]

Am un bunic pe care uit sa il sun. E singur si mi se rupe inima gandindu-ma la el fiindca si eu sunt singura aici. Am parinti care nu ma suna cu saptamanile, dar nici eu nu-i sun, in orgoliul meu de a ma simti cautata. Am o sora care la 17 ani a ales sa ia viata-n piept si locuieste in celalalt capat al Bucurestiului. Iar eu sunt singura, intr-un apartament de 2 camere in care imi adapostesc deopotriva si visele, si neputintele. Dar sa revenim la batrani…

Pe scara mea de bloc locuiesc oameni pe care eu nu-i cunosc. Oameni cu cataracta, cu hemoroizi, cu proteza (dentara sau nu), cu sistem digestiv sensibil care umple aerul de “odoare”, cu senilitate, cu atrofiere musculara, cu bila lenesa. Oameni ca mine si ca tine, peste cativa ani buni. OAMENI. [punct]

Pe scara mea de bloc nu s-au pus nici contoare la gaze, nici la apa, nici la reteaua de termoficare. Kilowattii, gigacaloriile, metrii cubi zboara in voie, iar batranii se incalzesc uneori la ochiul de aragaz.

Pe scara mea de bloc dorm cainii ziua iar noaptea mirosul de animal se impregneaza in ziduri, devenind tot mai greu pe lumina.

Pe scara mea de bloc locuiesc cativa tineri pe care nu i-am mai vazut de 6 luni la fata. Plec ziua cand in bloc sunt doar batranii si ma intorc la 12 noaptea, cand toata lumea doarme. Traiesc si eu ca altii, ca si cum n-as fi. Si ma gandesc ca peste ceva vreme multa voi avea nevoie sa ma stearga si pe mine cineva la fund, cand chiar n-o sa mai fiu eu.

UPDATE: Azi m-am intalnit pe scara cu un vecin de la et. 1. Intra la categoria “tineri”, deci mitul cu 6 luni a fost spulberat. Oricum, degeaba resetez cronometrul: trebuie sa ma mut curand.