Indubitabil, Nu Conteaza.

Nu stiu daca Mercur e retrograd sau planetele s-au aliniat pe invers, dar in ultimele 4 zile toate lucrurile imi merg ca… racu. [Toate mai putin 1.]

Sa vezi si sa nu crezi: bani scosi la ATM care nu-mi vin in mana si trebuie sa ma car la banca dis-de-dimi, sa-i puna la loc in cont. Alarma care nu suna, incat ajung la job mai tarziu decat un melc in pana pe Stefan cel Mare. Tanti de la McDo care ma-ntreaba ce vreau si imi da altceva in schimb, ca nu mai au Nesquick sa puna in shake, cica. Plus alte mini sau maxi intarzieri de servicii si costumer-care, de-mi vine sa strig din ambii plamani: Subiectiv, aveai dreptate: Romania puteee!

In fine, maine vreau sa ma trezesc devreme si cu optimism cat pentru 10. E ziua de MK & Advertising la Biz si nu se poate ca tocmai io – buricu’ pamantului – sa lipsesc din post (macar juma de zi?!), gratie lui Sorin Tudor. Deci ne vedem acolo, bai!

Alexandra de la PR mi-a confirmat: I’m in! Weekend in Bulgaria cu Neogen si bloggeri. All inclusive.

(Multumesc, Mihai!)

I’d beat myself with a drumstick for how many times I couldn’t tell a story or write a decent piece of info on this blog. Guess most ideas never show up, knowing they’ll be stuck on [pixel] paper. So by the time I got them figured / convinced - poof! - they fly… :|

Sincerely, the only thing that keeps me going up these days is merely networking. Well, not even that ‘cuz lately my face’s been asking for ignore –> o_O

“Să nu creşti niciodată mare! Să nu ai niciodată probleme mai mari decât cele date de o minge spartă sau de o julitură în genunchi! Să nu stai niciodată treaz noaptea gândindu-te cu groază la ziua de mâine, la rate, la examene, la nunţi şi înmormântări! Ce poţi să vrei mai mult decât să poţi să stai şi să te joci liniştit cu Lego, maşinuţe, să te cafteşti cu cel mai bun prieten şi în cinci minute să fiţi iar preteni la cataramă? Să poţi să râzi cu nonşalanţă de cel care câştigă la 6/49 şi să scoţi limba la triştii care pleacă la ora 6 dimineaţa la muncă târând cu groază patul după ei? Să arunci cu bulgări de zăpadă după troleibuze şi să te dai pe ghiozdan pe dealul din spatele şcolii până nu mai rămâne nimic din el? Să te joci două ore în cadă cu soldăţei şi să faci baloane din săpun o zi întreagă?”

Remember those days?

(via Andu, via level.ro)

As if I didn’t have enough to worry about, this morning I received another gloomy piece of information:

on short notice, I must move out!

The landlady will have her daughter move back ASAP, which kinda sucks ‘cuz I’ve no energy to look around for anything right now and no actual thread to follow.

[RO] Voi, astia care cautati colega de camera, fiti gentili si contactati-ma!

I am nice person, very nice. :D

by A Fine Frenzy

O ascult intruna, pe repeat. No wonder why…

Don’t know what to do anymore
I’ve lost the only love worth fighting for
I’ll drown in my tears
Don’t they see?
That which show you that which make you hurt like me
All the same
I don’t want mudslinging games
It’s such a shame
To let you walk away

Is there a chance?
A fragment of light at the end of the tunnel?
A reason to fight?
Is there a chance you may change your mind?
Or are we ashes and wine?

Don’t know if our fate’s already sealed
This day’s spinning surface on a wheel
I’m ill with the thought of your kiss
Coffee laced intoxicating on her lips
Cut it out
I’ve got no claim on you now
Not allowed to wear your freedom down

Chorus..

I’ll tear myself away
That is what you need
There is nothing left to say
But

Chorus…
The day’s still ashes and wine
Or are we ashes?

Si 2 evenimente in plus.

Pe burta, in pat, cu sosete groase americanesti in picioare, cu pantaloni rosii hawaiian-cut si o bluza verde-pranz, I feel on top of the world. Sau incerc sa, fiindca de 2 zile locuiesc singura, cucule. Tot de 2 zile incerc sa-mi omor plictiseala cum pana acum n-am reusit, fiind prea ocupata sa cos cu ata alba o chestie pe care nici salvamarii n-ar mai fi scos-o la liman. Deci: lumea mea s-a dezvrajit brusc si a trebuit sa fac fata celui mai ingenios plan de evadare, de la “Prison Break” incoace, pe care un barbat l-a putut pune la cale ajutat de prieteni. Nu regret ce s-a intamplat, ci CUM s-a intamplat. Dar astea-s detalii. Conteaza ca marinimia si generozitatea triumfa, Binele invinge raul iar noi mai putem iesi inca la o pizza…

Cel mai misto e ca, daca pana acum imi cautam room-mate, mai nou s-ar putea sa n-am unde sta. My landlady vrea sa se mute inapoi. Fun, fun, fun! Deci, iata-ma in prag de iarna, cu degetul in gura si ochii mari cat cepele ca nu stiu de unde sa incep cautarile. Am un fir pentru un locsor cald, undeva pitoresc fix in buricul capitalei, la o rascruce de drumuri cu noroc. Dar e numai un fir, gen paraias; eu am nevoie de un fluviu, bai!

PS: Am fost aseara la “Surprize, Surprize” dar pana nu primesc pozele, nu suflu nici “Pss!”. In seara asta, merg la DJ Vadim; am castigat o invitatie de la Metropotam. Mai multe detalii, pe blogul evenimentului. Revin cu detalii.

UPDATE: Frigul si ploaia m-au tinut in casa, iar DJ Vadim a cantat aseara pentru altii mai putin lenesi.

Bestest feeling in the world: @work, with the music turned out LOUD and the gr8est playlist I could ever listen to. GOOD night, no, I say: awesome!

Right by the side of the bed our clothes were hanging dry;
I felt a noodle in my guts, yet my eyes couldn’t cry.

Right there beside me was a man of hopes and dreams and blazing light;
Too bad he didn’t knew the void he carried deep inside.

Right where I was, in front of me, there where the mirror stood;
I saw the eyes wide with surprise of one sweet killer rose bud.

No wonder I keep losing friends; I make the saddest choices. Pfff…