De la catre inspre unde
OK, pe cine mint eu aici? Mi-e dor sa am o masina si sa cutreier lumea-n lung si-n lat. With the window rolled down, with the wind in my hair… Mi-e dor, zic. Ca si cum masina aia a existat vreodata, intr-o lume separata de cea de-aici, de-acum.
De ceva timp ma observ din penumbra, din perspectiva alteritatii. Si nu-mi vine sa cred la cate parti din mine (lucruri bune, obiceiuri) am renuntat in mai putin de 6 luni de zile. Incerc sa identific hotspot-ul acestui amalgam, climaxul negarii negatiei, dar memoria imi da Access denied. Ca si cum mintea mea draga ma saboteaza voit, dintr-un reflex sincer de auto-aparare.
Nu e nevoie totusi sa ma zbat prea mult ca sa gasesc un leak… [Hacking my own mind, that is.] Treptat, crampeie de gand si fragmente de “poze” se insinueaza in universul meu modificat. Intai bland, apoi brutal; impinse de nevoia de-a iesi la suprafata, de-a se naste iar, de a se cuibari si-a face pui in lumea asta altfel. [No, you don’t! Not today, baby. Not tomorrow.]
Si le numar pe fiecare in parte. Le etichetez. Apoi, le inabus si le arunc intr-o cutie peste care trantesc un capac greu. Si o sigilez ermetic, ca sa am ce dezgropa data viitoare.