320 (RO)
Frumusetea si tragedia corpurilor perfecte care intra si ies din gura metroului, fiecare inspre alt orizont, fiecare zvarcolindu-se mai apoi in alt pat decat cel de-acasa, fiecare cautand tandretea de moment a bratului care i se intinde sub cap…
O perna mai moale sau mai rigida (uneori, nicio perna) sprijina tample incadrate de bucle blonde sau mese roscate, ori cozi zdravene si negre ca taciunele. Frumusetea se zbate in alt univers, contempland bustul gol al barbatului al carui nume l-a si uitat dupa primul geamat prelung…
nemaivorbind de frumusetea nepatrunsa a idolului ascuns care zvacneste interior spre rasaritului magic al departatului infinit.
iulian
15 May 08 at 1:07 am