Indubitabil, Nu Conteaza.

(…)

Dialogul se desfasoara undeva in Vama, pe la 1 Mai 20XX, cand inca mai vezi roacheri - atat de exotici printre vilele de manelari cu turnulet si 4 etaje - scuturand din plete pe muzici dubioase, peste drum de Bulgaria. Subiectul cu capul pe umeri care poarta cele 2 entitati de mai sus intre urechi sunt Eu, autoarea virtuala si totodata vie a acestei exaltari lingvistice cu iz de kebab.

Suflecandu-mi maneca pantalonilor 3/4 si pufnind din tigara la fel de virtuala ca si aceste intamplari, ma afund timid - aproape de mal - in apa nici prea rece, nici prea calda a Marii Negre.

(…)

Ma strange o soseta, asa ca o scot - uda, roz si cu 5 degete - aruncand-o peste cort, la uscat. Soarele arde, dar crema cu factor UVA/UVB 50 ma protejeaza (inca) de cancerul de piele atat de popular in zilele noastre. Ma scarpin in cap a plictiseala, mai pufnesc putin si ma intind, trosnind din incheieturi.

Sunt o meduza zaluda ancorata pe un tarm strain, departe de casa, intre pletosi negri ca marea si blonde cu fundul mic si lasat. O bere rece pe care o gasesc infipta langa piciorul stang imi aminteste ca bunatatea s-a nascut in Vama. (Inainte - adica acu’ 2 minute - nu era in zona.) O degust ca pretext pentru o alta pufneala. Chistocul cade, infirm, in nisip, dizlocand vreo 1500 de atomi de siliciu si sfaraindu-si ultima suflare.

Ma asez in fund pe o rogojina si incep sa “citesc” din PHOTO Magazin. Din cort iese un cap (al Lui) care se roteste dreapta-stanga si se retrage repede, nu inainte de a-si exprima emotiile printr-un maaaare cascat: “Iubire, te pup. Ma bag iar la somn ca mi-e foame…” Nu comentez nimic, imi continuu lectura intrerupta si ma pierd in paginile colorate, mirosind atat de proaspat a tipar.

E vara in aer, desi primavara ploioasa nu s-a terminat inca. Mi-e pofta de fistic si gratar asezonat cu salata cu capere. Mi-e pofta de fotografii, asa ca smulg aparatul de langa perna lui si ma strecor printre corturi, in cautare de subiecte. Vremea e undeva intre ora 7 si asfintit. Curand un rosu de foc va cuprinde zarea. Ma izbesc fix pe retina culorile atat de vii, asa ca “click… click… click!” intr-o veselie.

Ma intorc la cort zambind. El tocmai a iesit ciufulit. Ma ia in brate si ma pupa apasat, sufocandu-ma usor. Il mangai pe ceafa si ma indepartez ca intr-un joc, tachinandu-l cu camera, in timp ce-i fac un shooting ad-hoc. Zambeste, pozeaza, se stramba - caraghiosul! - alearga spre mine sa ma dea jos si sa ma gadile, dar nu ma las. Pozez in continuare, “click!” dupa “click!”, in valuri, in nisip, printre chistoace plutitoare si priviri ametite indreptate spre Noi.

- to be continued -