Dacă am permis port-armă sunt un potențial terorist?

Dacă am permis port-armă sunt un potențial terorist?

Ca și majoritatea celor care au un permis port-armă, în ultimul timp, mi-am pus această înrebare de zeci de ori. Am urmărit cu sufletul la gură toate atentatele teroriste de la 11/9 încoace, mai ales când a început să bubuie și în inima Europei, în Paris de exemplu.

Da, mă îngrozește faptul că un om poate face intenționat atâta rău unui alt om. Am dat silința să înțeleg ce-i mână pe acești oameni și am dat peste foarte multe controverse. De exemplu, de unde au teroriștii bani, arme și suport logistic pentru asemenea atentate. E foarte cenușie zona asta, răspunsuri posibile pot fi multe, iar adevărul – ascuns probabil după niște interese foarte bine determinate.

Din cauza acestor evenimente am decis că e bine să am în casă o armă, pentru autoapărare într-o situație care sper să nu se întâmple niciodată în România.

Deci, în cazul teroriștilor totul e clar, însă sunt și din ăia care pur și simplu se scoală de pe piciorul greșit, scot arma de pe perete și merg să ucidă prin școli cazinouri, cum se întâmplă des în Statele Unite. Atunci am stat să mă gândesc cum să evit și eu să devin unul din ăștia, dar și cum stă România la capitolul permis port-armă.

Atentatele din SUA, știți bine, a generat foarte multe discuții privind nivelul de înarmare a populației din State și relativa ușurință prin care un american poate obține o armă. Na, au ei un cult al armelor, ce să le faci?!

Noi însă, suntem un popor mult mai pașnic și după câte se pare, mult mai atent la capitolul obținerii și deținerii unei arme.

Asta am concluzionat după ce am decis că vreu să-mi i-au o armă, dar mai ales să mă asigur și să asigur România că nu o voi folosi în detrimentul societății.

Apropo, obținerea unui permis port-armă în România e o procedură care necesită multe acte. De obicei, cert birocrația românească, care te pune să aduni hârtiuțe pentru orice fleac. În cazul dat însă, chiar eram satisfăcut cu faptul că în România, nu orice vagabond poate obține legal o armă.

Deci, înainte că în safeul meu să apară mult-doritul pistol, a trebuit să adun multe certificate. Am trecut controlul medical, am stat de vorbă cu psihologul, mi s-a verificat cazierul și am plătit taxe (cum fără ele!).

Pe lângă asta, legea m-a obligat să urmez cursuri specializare de intruire teoretică şi practică în domeniul armelor şi muniţiilor, organizat de o persoană juridică autorizată. Așa că am apelat la experți. M-am înscris la cursuri de arme și muniții de la Expert Arm. Am învățat multă teorie, dar am și executat exerciții practice de tragere.

Abia după intruire și după ce am colectat toate actele necesare, am putut să-mi iau o armă și să mă simt în siguranță, la mine acasă.

Reiterez, posed o armă și nu mă sint deloc terorist, sau un potențial ucigaș de copii, cum se întâmplă uneori peste ocean. Iar asta pentru că am trecut o procedură de instruire calitativă, am primit un permis port-armă și asta mă face să simt responsabilitatea pentru arma mea.

Iată, vedeți, și birocrația e bună la ceva 😀




Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *