Motanul meu e spion extraterestru!

Motanul meu e spion extraterestru!

Trebuie să vă mărturisesc că motanul meu e un pic idiot. Sau poate idiotul sunt eu, pentru că am adoptat, hrănesc și cresc un motan care, pe lângă toate, pare a fi un spion extraterestru.

Jur că m-am gândit de nenumărate ori să scap de el, însă mă tem că răzbunarea lui va fi dură. Plus la asta, e prea drăgălaș ca să-i fac ceva rău. O singură privire gingașă e de ajuns ca să mă facă să mă dau jos de pe canapea și să-l hrănesc cu mâncarea lui preferată și scumpă.

Ca să înțelegeți mai bine, motanul meu face regulat tot felul de năzdrăvănii pe care i-ar face un motănaș obișnuit, doar că motănașul meu are puțin sub zece kilograme. Și nici măcar nu e un motănaș, e un MOTAN în toată regula!

Faza lui preferată e să dea jos toate hainele din dulap, după care să se urce sus, pe dulap și să privească cu un rictus mulțumit cum sclavul său (eu) adună de pe jos hainele. Dacă se plictisește de uitat, sare jos, direct pe mine. Uitați, asta se numește să-ți pice iubirea din cer.

Apropo, în momentul în care scriu acest text laptopul meu arată ca o mumie bandajată cu lipici. Și da, tot e vina motănașului meu drăguț: într-o zi pur și simplu s-a enervat că îi acord calculatorului mai mult timp decât lui. Toate încercările mele de a-i explica faptul că anume din statul meu la calculator în casă apare whiskas, tot felul de șoricei de pluș și restul nebuniilor de care mi-i plină casa, l-au lăsat rece.

Și ultimul cuvânt în apărarea mea va fi o mărturisire pe care nu am mai spus-o nimănui până acum. Am impresia că motanul meu e de fapt un spion extraterestru, cu o misiune secretă de a ne strica filmul când ne e viața mai dragă. De exemplu, motanul mă urmărește peste tot, dar absolut peste tot. Nu scap de el nici măcar pe budă (locul meu de refugiu de la grijile cotidiene). Iar dacă se întâmplă să nu-l invit cu mine la baie, risc să rămân cu lumina deconectată exact în cel mai nepotrivit moment.

Da, a învățat să se folosească de întrerupător. La ce să mă mai aștept? Că va deschide singur ușa de la aprtament și în timp ce voi fi la muncă, va da petreceri în casa mea?! Mai bine ar învăța să spele vasele și să ducă gunoiul, nu-i așa?

Apropo, dacă motanii sunt într-adevăr spioni a unei rase extraterestre, atunci avem de a face cu o rasă cu adevărat dezvoltată. Nu zău, pisoii sunt spionii perfecți. Ei sunt peste tot, se infiltrează ușor în orice tip de societate (săraci – bogați, albi – negre etc.) și sunt iubiți de toată lumea. Prin urmare, rasa extraterestă care prin motani ne urmărește fiecare pas, e mult peste noi, pentru că spionii oamenilor nu au învățat până acum nimic în afacă de a ascuta telefoanele și de a orchestra accidente rutiere.

Ți-am zis istoria asta, drag cititor, ca să-ți aduci aminte de ea în momentul în care ți se va părea că bestia ta pufoasă te dă gata. Să-ți aduci atunci aminte de mine și să nu disperi, pentru că cineva o duce și mai rău. ;(




Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *